Despre arta eco…

Locul artei e în comunitate

Artă comunitară în spațiul public se află cumva la început în multe țări din fostul bloc socialist. În perioada comunistă ideea de spațiu public se definea la 23 de august, 1 mai, de ziua mult iubitului tovarăș și cam atât. Și uite așa s-a ajuns ca un bun al comunității să devină abstract în mentalul colectiv. În România ideea teatrului forum cu greu a început să capete contur pe motivul că  actul artistic trebuie să se desfășoare într-un cadru bine definit cu pereți negri și scaune comode

În Polonia lucrurile s-au mai dezghetat în privinta aceasta. Arta urbana si-a facut timid aparitia pe fatedele multor cladiri. Aici nu vorbesc de graffiti sau alte forme de marcare a teritoriului. E o campanie de animare a griului palid cu scene din viata orasului sau din viata cotidiana tratate intr-o manieră artistică.

Un atelier îndrăgit de mine e cel de arta ECO și provocarea mai mare constă în faptul că îl desfășor în  diferite grădinițe și școli primare din Wroclaw.

Primul atelier (septembrie – decembrie) e  într-o școală mică de cartier. E mediul perfect pentru a putea face un proiect mare din simplu motiv că e o vârstă a curiozității.

Ideea de muncă în echipă e o mare problemă la toate nivele și educația formală nu acordă o atenției acestui lucru inca din primele faze. In educatia non formala se lucreaza in echipa indiferent de cunostintele si experienta pe care o ai. Am implementat acest sistem la scoala primara si pot spune ca functioneaza. Se simte o mai mare relaxare atunci cand toata lumea sta in cerc si face schimb de idei. De multe ori i vezi cumva confuzi si luati prin surprindere, dar asta da farmec intreg atelierului.

Tind să cred că cele două trebuie să meargă braț la braț. Nu se poate una fără cealaltă. Se completează reciproc și asta-i dă valoare și consistență.

Simplitatea

Atunci cand coordonezi un atelier intr-o scoala ai ocazia sa descoperi straine pana atunci. E de apreciat faptul cum reusesc prin simplitate sa dea forma unor idei stralucite. Am sa atasez ma jos un exemplu.

Prin august am participat la o tabara de fotografie unde am avut facut din cateva materiale o casa. Am facut acelas atelier la scoala primara si pot spune ca cei mici sunt mai buni. Au o creativitate spontana si vad lucrurile mult mai natural. Cei trecuti de varsta inocentei incep sa complice lucrurile, sa demonstreze ca sunt cei mai buni faca lucruri complicate.

Ultimele doua sunt facute de un grup de copilasi de clasa IV-a.

 

 

O sală festivă nu există aici și singurul loc pentru un eveniment e sala de sport.

 

 

 

 

Săptămâna 2: toamna se numără atelierele

Vă povesteam că în prima săptămână am fost înpachetați și îmbălsămați cu toate informațiile privind acomodarea aici la Wroclaw. Săptămână a doua s-a axat mai mult pe diferite ateliere de lucru (drepturile omului, șocul cultural, activitatea în grădinițe) care aveau ca scop familiarizarea și cunoașterea unor noi tehnici de lucru.

Pentru mine cel mai interesant workshop a fost cel legat de activitatea noastră în grădinițe și școli primare.  Liderul de atelierul e  psiholog pedagog cu experiență în domeniu și a combinat partea teoretică cu experiența personală. A fost foarte folositoare discuția bazată pe cazuri concrete și cum putem să soluționăm situația.

Ce faci dacă într-o grupă ai unul sau doi copii care nu vor să lucreze?

De multe ori se întâmplă ca o activitate să nu mulțumească pe toată lumea și atunci se va forma un grup al răzvrătiților. În situația asta-i de recomandat să-i asculți părerea și să să-i explici că trebuie să se integreze în grup. În general nu-i recomandat să negocizezi sau să te lași impresionat de smiorcăieli. Sunt momente când nu trebuie să stai pe gânduri și să folosești seriozitatea și fermitatea în decizii.

Prea multe întrebări ridicate de multe ori strică farmecul unei experiente noi si creeaza o tensiune interioara pe care o transmiti mai departe. De multe ori încerc să evit emotiile puternice pentru a nu da semnele unei slabiciuni. Încerc să tratez cu maximă responsabilitate o situație nouă.

Cu stopul până la Łódź

Un stagiu de voluntariat EVS îți oferă șansa să cunoști oameni interesanți și să-ți faci noi prieteni. Mergând pe acest principiu, în 11-12 septembrie, am fost într-o scurtă vizită până la Łódź (se pronunță UCI).

Trebuie să menționez că am o puternică  motivație care mă determină să călătoresc ieftin.  Mai tot timpul caut variantele mai puțin costisitoare pentru că îmi pune la încercare imaginația și creativitatea. De pildă auto-stopul e ceva nou pentru mine, dar acest lucru nu mă împiedică să relaționez cu oamenii în benzinării sau să stau cu foaia pe marginea drumului. Pentru a sta la stop nu ai nevoie de experiență sau acreditări ci mai degrabă de noroc și intuiție.  Dacă ai rezolvat problema cu transportul până la destinație îți mai rămâne să găsești o canapea disponibilă.  Mai toată lumea care hoinărește a auzit de siteul www.couchsurfing.com și avantajele pe care le ai dacă ești membru în comunitate. Pe acest site găsești în fiecare oraș de pe glob persoane dispuse să-ți ofere o canapea pentru câteva nopți sau care dispun de timp pentru a-ti arată orasul sau împrejurimile.  Farmecul acestei experiențe constă în descoperirea unei culturii locale pe care nu ai ocazia să o cunoști în fiecare zi.

Revenind. Lodz îți oferă impresia unui oraș artistic din cauza numeroasele fabrici interbelice transformate acum în centre culturale. Spre norocul meu am nimerit în timpul unei bienale artistice extrem de inedite și am avut ce vedea.  E impresionat să vezi cum foste magazine comerciale au ajuns spații  de expunere artistică.  Modificările aduse sunt minimaliste și păstrează intactă atmosfera magazinul comunist cu pereți îngălbeniți și gresie crăpată de timp și vizitatori.

Acest oraș alături de Wroclaw, Gdansk, Varșovia și Cracovia sunt într-o permanentă competiție ce are ca scop final stabilirea Capitalei Europene a Culturii în 2016. Fiecare candidată are puncte slabe și puncte forte și nu există o favorită la ocuparea locului 1. Din punctul meu de vedere Łódź stă foarte bine la capitolul inițiativă și mișcare culturală.  Această afirmație e susținută de numeroasele festivaluri și evenimente care au loc aici anual.

Din păcate duminică (12 septembrie) a trebuit să mă întorc la Wroclaw pentru a începe săptămâna a doua de lucru. Sper să revin în lunile următoarele  și să cunosc în profunzime viață artistică.

P.S: Tot timpul îmi spun că plec dintr-un loc pentru a mă putea întorce apoi din nou.

Săptămâna 1: pregătiți de lansare

Primele săptămâni de acomodare la Wroclaw sunt lungi si de multe ori obositoare. Încerc să trec cu zâmbetul pe buze când  mă întreabă localnicii despre una sau alta și nu pot să le răspund. În general mă prind ce vor să zică, dar de multe ori îmi trebuie timp de gândire să-mi dau seama ce vor defapt.  Marele meu noroc e că încep să înțeleg limbajul corpului și-mi imaginez ce vor să transmită.

Distracția v-a începe în 1 octombrie și până atunci suntem pregătiți ca pentru o lansare în spațiu

Prima săptămână de lucru în organizație s-a axat pe diferite întâlniri informative unde s-a discutat despre viitoarele activități, banii de buzunar (85 de euro) și bugetul pentru mâncare (100 de euro), unde se poate mânca ieftin și alte lucruri ce țin de acomodare. E de remarcat faptul că în Semper Avanti se pune accent foarte mult pe intrarea treptată în proiect. Și tot în prima săptămână am aflat că voi desfășura diferite proiecte în următoarele locuri:

- grădinițe și școli primare

- într-o mediatecă unde voi preda limba română celor interesați

- în licee și școli generale voi prezenta cultura, istoria, geografia și alte lucruri ce țin de România

- voi coordona ateliere de drepturile omului în liceee

-în familii cu copii proveniți din orfelinate voi lucra cu încă un coleg din Multicultural Language Cafe

-și din când în când în biroul organizației voi desfășura muncă de birou

Și cel mai mult mă încântă ideea că voi organiza o seara națională românească  la Wroclaw. Deja văd mămăliga aburind în farfurie și muzica lui Tudor Gheorghe sau a Mariei Tănase completând fundalul sonor. Așa ca o paranteză. Nu sunt un mare patriot ”legat de glie”, dar  consider un lucru firesc să-ți promovezi locul unde te-ai născut.

Revenind. Pot spune că toate activitățile enumerate sunt o provocare și o noutate pentru mine. În situația asta spontaneitatea și ingeniozitatea sunt punctele forte pe care trebuie să te bazezi atunci când lucrurile nu funcționează.

Sunt bucuros că în proiectul cultural-artistic Multicultural Language Cafe se pune accent mai mult pe inițiativa tinerilor participanți din Portugalia, Spania, Germania, România,  Armenia și Belarus. Libertatea de mișcare e o caracteristică foarte prezentă proiectelor EVS.

Cum se vede EVS-ul în Semper Avanti….

Peripeții memorabile în trenul vieții

Mi-a plăcut tot timpul să complic lucrurile pentru că am vrut să văd cum mă descurc într-o situație aparent nouă. Pentru a ajunge la Wroclaw am ales trenul din dorința nebună de adrenalină și aventură.

Bistrița-Cluj-Budapesta-Katowice-Wroclaw în 27 de ore

Până în capitala Ungariei călătoria cu trenul a fost lipsită de peripeții și a decurs în limitele normale. Prima parte a  aventurii a debutat în  Budapesta unde mi-a fost destul de greu să găsesc trenul Euro Night  spre Varșovia. Problema era legată de faptul că pe tabla cu informații figura punctul de plecare la linia 9 și în realitate se află la linia 7. Pentru mine această situație a fost o bună ocazie să perfecționez limbajul corpului cu personalul gării care nu știa engleză de nici un fel.

Euro Night după cum i și spune numele e un tren cosmopolit pentru că trece prin Ungaria, Slovacia, Cehia și Polonia. Pentru mine a fost o bună oportunitate să petrec o noapte interculturală cu o poloneză, un tânăr cuplu sloven și o familie din Cehia.

Spuneam mai sus că întreagă aventură a avut o serie de peripeții care au dat farmec voiajului. Un alt episod memorabil s-a petrecut la Katowice unde am pierdut prima legătură spre Wroclaw. Problema a fost cauzată de întârzierea de 20 de minute pe care a avut-o Euro Night. Acest lucru a declanșat o serie întreagă de probleme.  Organizația gazdă știa că ajung la 7,30 dimineața și trebuia să fac cumva să anunț că vin cu următorul tren. Marele meu noroc a fost că am avut numărul de telefon al unei colege din România care lucrează într-un proiect la Semper Avanti (organizația gazdă) și astfel am putut să ies din bucluc.

M-am bucurat nespus de mult atunci când am fost luat în primire de coordonatoarea proiectului.  Am avut un sentiment de ușurare că întreaga nebunie a ajuns la capăt cu bine.

________________________________________

Acum la final articolului vreau să mulțumesc unor persoane care m-au ajutat să ajung voluntar EVS în Polonia. În primul rând părinților care mi-au oferit permanent suportul financiar și moral să ajung până aici.  O altă persoană care mi-a fost de mare ajutor în găsirea stagiului EVS e Oana Țicle de la Centrul de Voluntariat din Cluj. Mai trebuie să-l amintesc aici pe prietenul cicloturist Claudiu Moga pentru numeroasele traduceri gratuite făcute în ultimul an. Mii de mulțumiri lui Ramona, colega din  Semper Avanti, pentru excelenta comunicare matinală cu cei din organizația de primire. Și nu în ultimul rând cunoștințelor, apropiaților, prietenilor care au fost alături de mine și au susținut această inițiativă.

Săptămâna 0: Pierdut în spațiu ….

Toată lumea mă întreabă cum e în noul oraș. Momentan ideile nu prea se leagă și am să transmit pe bucățele cum m-am pierdut în spațiu cu harta în mână și peste ce am dat.

Primele zile  nu a fost închegate de nici un fel.  Au fost lungi zile de acomodare cu orașul, colegii, organizația gazdă, barurile, magazinele ieftine, vremea…

Wroclaw (se pronunță WROȚLAW) la prima impresie e un oraș cu cele mai multe  fete blonde cu ochi albaștri pe metru pătrat.  O altă părere la cald e legată de consumul excesiv de alcool pe care îl vezi la tot pasul. Se bea votcă, bere și alte licori bahice în mijloacele de transport în comun sau pe stradă fără nici o reținere. Trebuie să menționez că în Polonia consumul de alcool în spații publice este interzis, dar cred că asta dă și mai mult elan pasionaților de senzații tari.

Prima zi în a fost una exotică din toate punctele de vedere. Am participat, împreună cu colegul de apartament,  la o sărbătoare cu specific indian organizată în centrul orașului. Din tot ritualul hindus pe care l-am văzut m-a uimit simplitatea și abudența de culoare prezentă la tot pasul. Muzica ce domina fundalul  sonor  mi-a reamintit de numeroasele  filmele  indiene văzute în copilărie. Pentru mine a fost o bună ocazie să cunosc mai îndeaproape o cultură străină spațiului european.

În toate broșurile și cărțile despre  Wroclaw apar niște pitici simpatici care se integrează de minune în viața urbană. S-a creat în jurul lor un adevărat brand și spun asta pentru că există o întreagă mașinărie comercială. La fiecare punct InfoTurist găsești o hartă cu locurile unde-i găsești și pentru mai mult amuzament poți organiza un veritabil  city hunter în descoperirea lor. Un alt lucru de adăugat aici e faptul că toată istoria lor e prezentată pe acest  site web. Așa ca o curiozitate. Pe facebook există un fan club care a aduna deja peste 2000 de persoane și numeroase poze care atestă faima lor.

Odată ajuns în acest oraș polonez  o să rămâi uimit  de arta urbană prezentă la tot pasul. Pe fațadele multor clădiri au fost realizate uriașe picturi murale ce au la bază diferite  mesaje sociale, economice, familiale, politice etc. E de apreciat faptul că există deschidere din partea artiștilor locali. Tind să cred că tratând subiectele cotidiene într-o manieră artistică aduci cultura și fenomenul artistic mai aproape de oameni.

Momentan am trecut în revistă ce m-a impresionat în prima săptămâmă. Zilele viitor voi scrie mai pe larg despre viața culturală și animarea griului.